Dragă Mary Shelley,

mary

Află despre mine că sînt bine, sănătoasă, și tocmai ce am terminat de citit celebrul tău roman, de cîteva zile. Te vei întreba, probabil, ce mi-a venit, la vîrsta asta, și cu atît de multe alte cărți așteptînde, să te citesc tocmai pe tine. Sincer, nici eu nu știu, o fi vreun demers de recuperare a clasicilor, niște simptome ciudate care apar odată cu vîrsta (aseară contemplam „Donul liniștit” – 1800 de pagini, acum cîțiva ani n-aș fi citit o carte atît de lungă nici pentru bani!) sau pur și simplu faptul că mă rodea de mult timp ideea că n-am citit cărțile astea așa-zis spooky, Frankenstein și Dracula, și dacă tot fuse Halloween, înțelegi tu.

Să știi, dragă Mary, că am avut, în ce te privește, un soi de preconcepție. Adică eram convinsă că Frankenstein e un fel de Twilight de la 1800 și că ai fi fost cu siguranță un autor de YA de foarte mare succes, dacă pe vremea aia ar fi existat un asemenea gen, sau dacă adolescenții s-ar fi îndeletnicit cu lectura, probabil că marea majoritate dintre ei nici nu aveau acces la educație. În fine, preconcepția poate sta în picioare. Ai putea fi și azi un bun autor de cărți pentru adolescenți, doar că pe monstrul lui Frankenstein (căruia ar fi indicat să îi găsești un nume) trebuie să-l faci cumva să se îndrăgostească de o pămînteancă, sau invers, ea de el, eventual ea să fie foarte bolnavă sau chiar pe moarte, în fine, posibilitățile sînt multiple, vezi bine. Unde mai pui că tu însăți ai fost o adolescentă rebelă, fugită de-acasă la 16 cu iubitul poet și gașca lui de scriitori romantici. Material de lucru ar fi, nu glumă.

Doar că, ce să vezi, romanul tău nu mi s-a părut deloc înfricoșător, ba pe alocuri chiar amuzant, fără voie. Îți spun prietenește că în ziua de azi nu ți s-ar mai permite să creezi un monstru din aproape nimic fără să explici mai pe îndelete ce și cum. Vezi tu, știința a progresat și nici măcar adolescenții nu mai cumpără treaba asta cu abracadabra și un fum albicios care iese din eprubetă. Dar sînt sigură că între timp ai mai aprofundat și tu chestiuniile științifice, și altfel ar sta lucrurile. Însă trebuie să-mi scot pălăria în fața scriiturii, a felului în care ai pus pe tapet moralitatea și condiția umană. Sincer, eram gata să contest că o fată la 17-18 ani de acum două secole poate scrie profundități, dar iată că, spre binele meu, m-am înșelat. Am uitat că ești fiica părinților tăi și produsul propriul tău geniu.

Bine, dragă Mary. Nu știu dacă ne mai întîlnim în viața asta, că timpul e puțin și sînt multe cărți de citit, vorba amicului Frank, dar a fost o plăcere.

xoxo
L.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: