Dragă György Dragomán,

rugul

De vreo două săptămîni, de cînd am terminat Rugul, mă tot străduiesc să-ți scriu cîteva rînduri. În primul rînd, te întrebi probabil cum de n-am mai citit nimic scris de tine, ei bine, nici eu nu știu, că doar Regele alb e apărut de hăhă, cine mai știe cînd, chiar și Rugul e și el apărut de vreo doi ani, dar uite că a trebuit să vină FILIT Iași, să mai auzim (din nou) de tine în stînga și-n dreapta. Dar e bine! Garantez pentru o mînă (sau chiar două) de oameni care te-au citit pentru prima (și cu siguranță nu ultima) dată cu ocazia asta.

În al doilea rînd, nu știu cum se face, că anul ăsta am tot citit romane cu fete în pragul adolescenței (de fapt s-ar putea ca ăsta să fi fost chiar amănuntul care m-a făcut să vreau să citesc cartea), dar Emma ta e de departe cea mai complexă (unde aproape nici nu mai iau în calcul că cel care a gîndit-o e un bărbat). Are o aură dramatică, pe care i-o conferă, știu eu? poate statutul de orfană, poate faptul că e crescută de o bunică dură (o altă Emmă, dintr-o altă eră), de dimensiuni aproape mitice și convingeri de nestrămutat (care mi-a amintit deseori de bunica mea, și cred că oricui are / a avut o bunică unguroaică sau crescută printre ei), poate contextul imediat post-revoluționar în care ai plasat-o, situațiile prin care trece, istoria (și istoriile familiei) la care e martoră chiar fără să vrea. M-am întrebat, firește, dacă Rugul e un bildungsroman. Pînă-mi răspunzi tu, eu zic că da, măcar așa, un pic, poate fără intenție, deși ne-o lași pe Emma parcă neterminată, într-o mulțime revoltată de oameni, printre mormane de dosare și miros de motorină din piața centrală a orașului provincial nenumit.

Poate că n-o să țin eu minte furnicile, vulpițele și toate celelalte simboluri pe care le-ai folosit, o să uit probabil și de porțiile de realism magic, după care nu mă omor și îl diger în doza modeste și aproape mereu în romane sud-americane, și-o să rămîn cu senzația de wow (scuză-mi clișeul!) pe care mi-au lăsat-o stilul, personajele, și tot universul pe care l-ai imaginat pentru ele.

O să caut și Regele.
Salutări Annei.

Szia!

L.

P.S. Dacă te întîlnești cu Ildikó Gábos-Foarţă, transmite-i că mi-a plăcut la nebunie traducerea ei.

P.P.S. Știu că nu-i frumos să-mi bag nasul peste tot, dar așa, de curiozitate: cu Attila Bartis te vezi? Vă întîlniți și voi, așa ca scriitorii, la o cafea? Vă bateți prietenește pe umăr la cîte un festival? Sau poate vă ignorați politicos? În fine, iartă-mă, îmi permit prea multe deja.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: