Dragă Tudor Ganea,

IMG_4112

În primul rînd să știi despre mine că m-am hotărît să te citesc abia după ce am citit interviul pe care ți l-a luat Raisa. Spre rușinea mea, pînă atunci te confundam cu un alt autor tînăr, era o varză în capul meu, în fine, scuze.

Un pic un pic, simt că am fost trasă pe sfoară. Că, să fi știut eu cîtă magie și fantastic se ascund în „Cazemata”, nu cred că aș mai fi cumpărat-o. Asta e, recunosc că nu mă omor după, chiar și la Eliade le-am apreciat cu moderație, da dom’le, interesant, dar nu m-a marcat pe viață, înțelegi. Acum realizez că aș putea (re)citi niște proză fantastică de-a lui, mă simt călită după ultimele cărți.

Dar să revin. Deci da, a început foarte în forță, cu limbajul golănesco-pescăresc din bodega lui Borhot, care m-a surprins într-un mod nici plăcut nici neplăcut, doar neașteptat, cam ca filmele noului val, așa. Na, la 8 dimineața, semi-adormită, în metrou, venind după lectura unui roman profund victorian, a fost așa, un duș rece. Așa, și după introducerea asta foarte captivantă, povestea începe să se închege, să se ramifice și să se adîncească (ai văzut ce paralelă mișto am făcut cu marea, ha?) și o ia pe panta asta de care ziceam eu mai sus, care pantă a fost la început interesantă, mi-am pus niște semne de întrebare, m-a dus cu gîndul (ca poate și pe alții) la „Lostrița”, dar și la un roman foarte ciudățel al lui Mercè Rodoreda, „La mort i la primavera” îi zice.

Ca să fiu sinceră, nici pînă în ziua de azi (mă rog, a trecut cam o săptămînă de cînd am terminat-o), nu-mi dau seama dacă mi-a plăcut imersiunea asta în fantastic (deși dimensiunea istorică e absolut excepțională), adică de displăcut nu mi-a displăcut, și înțeleg perfect că romanul n-ar avea nici un sens fără ea (deși aproape că se pot distinge două povești separate în romanul tău), dar m-a lăsat cu niște semne de întrebare (nu știu cît de legitime). Recunosc că poate ar trebui să recitesc pasaje, ca să-mi clarific niște treburi, dar cel mai probabil n-o s-o fac, pentru că mă cunosc.

Dar trebuie să știi, dragă Tudor, că-mi place cum scrii și-o să te urmăresc, acum că m-am lămurit cu numele tău, și pentru că n-am citit articol despre tine în care să NU se facă referire la faptul că ești arhitect și ce bine se vede asta în scrisul tău, eu te-aș întreba (foarte original, desigur) doar dacă ai construit vreo cazemată în copilărie.

L.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: