Dragă Doina Ruști,

manuscris

Deși ți-am mai citit unele texte scurte prin diverse cărți (ba într-o zi am găsit pe o bancă chiar și o lucrare de doctorat unde era discutată și Lizoanca), e prima dată cînd citesc un roman scris de tine. Și trebuie să-ți spun că cel puțin vreo 3 amice cu gusturi foarte bune mi l-au recomandat!

Vezi tu, eu de la orele de istorie nu-mi amintesc prea multe, decît că ne puneau să memorăm cînd a urcat Ștefan cel Mare pe tron sau cînd a avut loc bătălia nuștiucare. Drept urmare, istoriei reale & trăite abia în ultimii ani, cînd am început s-o citesc pe Constanța Vintilă-Ghițulescu, i-am prins gustul. Iar drept să-ți spun, secolele 18 și 19, știi tu prea bine, sînt de-a dreptul fascinante! Așa că-ți dai seama că muream de curiozitate să citesc o ficțiune istorică românească.

Dar să-ți zic vreo două vorbe și despre Manuscrisul fanariot. Să știi că eu în general prefer proza mai minimalistă, așa. DAR. La cum ai construit romanul ăsta, ca o pictură orientală, așa l-am „văzut” eu, toate simțurile sînt (absolut justificat) exacerbate. De la olfactiv și gustativ (un București înmiresmat pe de o parte de mirodenii, miere, citrice, cafea și susan prăjit, iar pe de altă parte sufocat de mlaștina Bozăriei, balegă și alte mirosuri pestilențiale) la tactil (mătăsuri fine, pînzici colorate și stofe scumpe), de la auditiv (zgomotul trăsurilor, gălăgia tîrgoveților dar și podelele „vorbitoare”) pînă la vizual (mulțimea pestriță a orașului, splendidele case boierești și vestimentația lor fină și colorată, maghernițele țigănești, stufărișul Bozăriei, dar și milioanele de guri care pun stăpînire pe oraș), totul e, cum ziceam, intensificat la maximum. Așa că era absolut normal ca proza ta să fie nu doar arhaică și potrivită epocii, dar și colorată și încărcată de metafore, ceea ce înțeleg că pe unii nu i-a încîntat, dar mie mi s-a părut absolut la locul ei. Dacă nu aici, atunci unde?

Pentru cineva care a ajuns în București doar ocazional, și atunci cu scopuri destul de precise, a fost o încîntare să descopăr bucățele de istorie din spatele unor nume de străzi, cartiere sau poduri, care-mi sunau cunoscut, dar – recunosc – niciodată nu m-am întrebat de unde le vine numele. Așa că un mare mulțumesc și pentru asta.

Presimt că ne vom mai întîlni, am de recuperat cîteva romane, așa că pe curînd!

L.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: