Dragă Sally Rooney,

rooney

Țin să-ți spun că de anul trecut, cînd am aflat c-ai scris roman am vrut musai neapărat să-l citesc, pentru că, ți-am mai zis, în 2016, după ce-am citit povestirea ta ”Mr Salary” te-am gugălit insistent fără prea mult succes, pentru că nu publicaseși nimic major și mi-a fost teamă, recunosc, că rămîi un nume mic și nesemnificativ, care a avut cîndva șansa să apară în Granta. Dar iată că m-am înșelat cu succes.

Acum despre Conversations With Friends ce să-ți și zic? Că mă așteptam să-mi placă moderat spre destul de mult, dar din fericire așteptările mi-au fost depășite, și-acum nu știu, sincer, dacă m-a prins pe mine într-o pasă foarte bună (că venisem după 3 cărți care-mi plăcuseră mult și foarte mult), sau chiar e, pe cont propriu, un roman (foarte) bun. Știu c-o să mă contrazică unii și alții, am văzut deja indivizi care se plîng de faptul că vai! acest roman nu are intrigă!, dar mă tem că fie n-au citit bine titlul, fie nu pot vedea un pic dincolo de intrigă (care totuși există, să fim serioși) și nu pot aprecia felul în care ai construit personajele și interacțiunea dintre ele, ceea ce e, de fapt, deliciul întregii povești aici de față. Ai luat patru personaje, dintre care unul principal (care personaje formează un fel de pătrat amoros – iată cîrcotașilor, avem și intrigă!), pe care le examinezi la microcop și le întorci pe toate părțile, le sondezi psihologic și le expui temerile și vulnerabilitățile, repercusiunile alegerilor mai noi sau mai vechi, bune sau mai ales proaste, și în principiu vezi dincolo de fațada posh a existenței unora dintre ele, pentru că, așa cum am învățat noi din Filantropica, „viața e complexă și are multe aspecte”.

Rămîn din cartea cu niște personaje super deștepte și niște conversații geniale și delicioase (iată ce fac competițiile de debate din om!), în toate formele posibile: mesaje, mailuri, conversații telefonice și dialoguri față-n față. N-o să-ți ascund că preferata mea e ultima discuție, pe care-am citit-o de două ori deocamdată și presimt că mă mai întorc la ea, nu pentru că are un firicel ușor romantic și dătător de speranță, ci pentru toată construcția – așa, un pic cinematografică, dacă mă întrebi, în care fiecare respirație, fiecare pauză are rolul ei concret.

Ah, să nu uit un detaliu. M-a frapat, să știi, faptul că n-am simțit nimic irlandez în romanul tău, am văzut că internetul îi zice post-crash, ba chiar post-Irish, și-ntr-un fel e adevărat, povestea asta putea să nu fie în Dublin, ci aproape oriunde, din Londra la NY. Suflețelul meu hibernofil a suspinat un pic, dar trecem peste.

Vai, ce m-am lungit, dragă Sally, precis ai treabă și te rețin, știu că apare roman nou la toamnă, aștept cu nerăbdare, tu să scrii, mult și bine, că eu te caut și te citesc, n-ai grijă!

L.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: