Dragă Edna O’Brien,

edna

Ce mai faci? Sper că ești bine, sănătoasă, trebuie că-ți merge bine, numai ce-am aflat de cîteva zile (trăiască internetul!) că ai cîștigat anul ăsta PEN / Nabokov Award (și 50.000 $ odată cu el), în plus, anul viitor orașul Dublin te va onora și el, pentru că, iată, consiliul local a decis că trilogia ta va fi în 2019 cartea orașului. La 87 de ani, numai vești bune!

Îți scriu pentru că, uite, de curînd am terminat și eu de citit The Country Girls, și deși-mi propusesem să citesc acum doar primul volum, am ajuns să le citesc pe toate 3, că așa e-n viață, te mai lași influențat. Acum, dragă Edna, eu știu că tu la tine în țară—în Irlanda zic, știu că locuiești la Londra— și în lume, în general, ești foarte apreciată, nu mai e nevoie să subliniez lucruri. Însuși Philip Roth a zis despre tine la un moment dat că ești cea mai înzestrată scriitoare de limbă engleză—e drept că nu știu cînd a fost asta și dacă și-a mai revizuit opiniile ulterior. Ce nu știi tu e că eu am o relație de mare fascinație și iubire cu literatura irlandeză, mă gîndesc că e util să menționez, pentru că ăsta a fost de fapt unul dintre motivele pentru care am ținut să te citesc, era musai, practic ești în canon, ce să mai.

Mă gîndesc că pentru cei care nu te-au citit nicioadă e important să știe că prin trilogia „Fetele de la țară” ai fost autoarea care s-a ocupat cu dărîmatul barierelor social-sexuale, personajele tale (urmărite de la vîrsta adolescenței pînă  în miezul fericirii conjugale—n-o să pun ghilimele pentru că nici tu n-ai pus), femei care vor ceva mai mult decît un rol domestic bine prestabilit, se emancipează sub toate aspectele posibile, sub ochiul mereu vigilent al bisericii catolice, într-o Irlandă a anilor ’50-’60, care stagna social și cultural de mult prea mult timp. Nu e, deci, de mirare că romanele tale au fost cenzurate, arse de preoți, discutate și răs-discutate, transformîndu-te în celebritate și persona non grata în același timp—lucru care în final, să fim sinceri, nu ți-a dăunat în totalitate.

Acum trebuie să fiu sinceră și să recunosc că pe ici pe colo am avut mici probleme cu fetele astea (o, și cît le-am mai bîrfit cu amicele mele bookaholice!), că nu le-am înțeles complet nici pe ele, nici motivația ta uneori, dar în final, recunosc, ce-ar fi literatura dacă ni s-ar da totul mură-n gură și-am înțelege tot ce-a vrut să spună autorul?

În final, dragă Edna, am decis că ai un spirit de observație brici și un umor de foarte bună calitate, cum știm de fapt că e cel irlandez, așa că presimt că ne vom mai întîlni, măcar ca să-ți citesc cartea de memorii!

Sláinte!

L.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: