Dragă Homer,

odyssey

Bună! Îmi pare rău că nu știu care e numele tău de familie (sau prenumele?), ar fi fost frumos din partea mea să mă adresez mai politicos, cum se cuvine, de altfel, unui domn decedat acum multe sute de ani, dar iau lucrurile ca atare, la urma urmei ești un rockstar (adică rapsod), ce mai! Ce nevoie mai au alde Madonna sau Prince (n-ai auzit tu de ei) de alte nume?

Recunosc, dragă Homer, că mi-a trebuit jumătate de viață (în cel mai optimist scenariu) ca să ajung la epopeile tale—da, știu, nimeni nu e perfect. Acum să nu crezi că înainte eram din cale-afară de neinstruită, noi în România (aș vrea să-ți spun cum se chema țara pe vremea ta, dar mă tem că ar trebui să petrec prea mult timp căutînd) am crescut cu Legendele Olimpului repovestite de Alexandru Mitru, povești de mare succes la vremea lor, atît de mare că în clasa a 4-a ne-am luat împreună cu colegele din clasă nume de zeițe.

Am zis că mi-a trebuit jumătate de viață, dar de fapt trebuie să recunosc că am avut o tentativă de citit Iliada acum mulți ani (14—am verificat acum pe imdb, care e un site de informații despre filme, îți explic eu altă dată ce sînt siturile și filmele, încerc acum să nu mă lungesc prea mult, cum vă plăcea vouă în antichitate, ahem!). Atunci scopul meu (foarte posibil nedeclarat) se chema Orlando Bloom. Am zis că nu se face să mă duc la cinema (un fel de amfiteatru) fără să fi trecut un pic prin carte, dar se pare că am reușit, am abandonat-o cu mare succes (și cu regret, căci mi-ar fi plăcut să mă dau ceva mai cultă). Cît despre film, am venit pentru Orlando Bloom și-am rămas pentru Eric Bana, dar asta e altă poveste.

Dar iată că am ajuns în sfîrșit la maturitatea și răbdarea necesare și mi-am făcut timp vara / toamna asta pentru Iliada și Odiseea, și ce ospăț, Homere, ce desfătare! Trebuie să-ți mărturisesc că mi-a plăcut mai mult Odiseea. În principiu pe motiv de prea mult testosteron și sînge în Iliada—unde mai pui că mor preferații mei Patroclu și Hector, dar hei! parcă toți eroii mor la sfîrșit, nu? În Odiseea avem, în schimb, aventură, femei viclene, ciclopi, sirene, pețitori fără număr la mîna credincioasei Penelopa, și awww, un cățel! Azi se poartă pisicile, dar cred că ție nu ți-ar fi servit prea mult în poveste, nu? Șiiiii, peste toate și toți, telenovela (epopee melodramatică) zeilor olimpieni, care dacă nu s-ar fi amestecat în viețile oamenilor de rînd, mult mai bine le-ar fi fost ăstora din urmă, dar totuși ce vieți plictisitoare ar fi dus, știau ei ce știau Atena și-ai ei.

Te las acum, probabil ai obosit de la versificarea asta ciudată, în secolul 21 nu ne mai îndeletnicim cu hexametrul, ți s-a mai spus, bănuiesc.
Aș vrea să cred că o să mai ajung vreodată să recitesc Odiseea, dar dacă nu, plăcerea a fost de partea mea!

L.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: