Dragă José Saramago​,

IMG_0691

Vei fi, poate, surprins să afli că acum ne întîlnim pentru prima dată, deși aș fi putut jura că am mai citit ceva din vasta ta operă, dar iată că nu! La fel, s-ar putea să te surprindă faptul că primul tău roman pe care-l citesc e Călătoria elefantului, dintre cele mai de final și mai puțin celebre, și nu vreunul dintre cele care te-au făcut faimos. Și dacă totuși am ajuns să te citesc, să știi că în mare parte e și meritul Dianei Adamek, care prin Dulcea poveste a tristului elefant mi-a deschis apetitul pentru proza ta, și-am vrut să văd ce e dom’le cu elefantul călător despre care scrie un anume José lîngă turnul din Belém.

Află, dragă José, că m-a surprins în mod foarte plăcut această experiență, căci probabil unei asemenea întîlniri merită să îi spunem experiență. M-au cucerit pentru totdeauna observațiile tale fine și ironice, felul detașat și plin de umor cu care privești din vremurile noastre către mijlocul veacului al XVI-lea, direct în patul conjugal al lui Dom João al III-lea, care se sfătuiește cu nevasta dumisale ce cadou de nuntă să îi trimită vărului său, arhiducele Maximilian al Austriei. Și pentru că femeile, după cum bine știm, se pricep la cadouri, iată-l pe Solomon, elefantul indian, începîndu-și călătoria prin Europa, împreună cu Subhro, cornacul lui, din însorita Lisabonă către Viena imperială.

Aș putea, vezi bine, să interpretez călătoria pahidermului în fel și chip, mai ales că ne lași drept motto ditamai frumusețe de citat—întotdeauna ajungem acolo unde sîntem așteptați—dar n-o s-o fac, căci mă gîndesc că dacă voiai tu să înțelegem ceva anume, ne ziceai pe față, nu printre metafore obscure. Deci o să iau călătoria fix ca pe o călătorie, un drum neașteptat, sinuos și dificil.

Ți-ai avertizat cititorii să nu care cumva să considere voiajul elefantin drept o scriere istorică, așa că te asigur că n-am făcut asta nici eu, l-am acceptat ca un amestec de fapte reale și inventate, care transformă realitatea și ficțiunea într-un tot indisolubil.

Cum ar fi, evident, inutil să-ți urez sănătate și spor, și cum restul întîlnirilor noastre vor depinde numai de mine, țin doar să-ți mulțumesc pentru cadoul ăsta, și să n-o uit nici pe Rocio, care nu doar că nu te-a lăsat să mori, dar a și tradus admirabil romanul în limba spaniolă.

Adeus!

L.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: