Dragă Iulian Bocai (2),

IMG_2187

Sincer, nu aveam de gînd să-ți scriu chiar acum, dar, văzînd în ultimul timp mai mulți oameni entuziasmați de Constantin (dintre care unii prin niște jurii ți-au oferit și niște premii), am zis că așa ar fi frumos, să-ți mărturisesc că apreciez foarte mult faptul că ai ținut cont de sfatul meu din ultima scrisoare și ți-ai văzut de scris! Recunosc, nu mulți scriitori iau aminte la îndrumările mele, dar iată-te pe tine, băiat serios (aud că ești și șarmant și deștept, dar nu mă mir!), care nu doar că ai mai publicat o carte la nici doi ani după prima, dar te mai și îndeletnicești cu o teză de doctorat, care trebuie să-ți mănînce și aia suficient timp și energie, deci, chapeau, domnule!

Vreau să-ți zic, dragă Iulian, că nu știam la ce să mă aștept de la cărțulia asta. Citisem într-o recenzie, de mai multe ori chiar, cuvîntul horror, și-am rămas cu senzația că bu-hu-hu, cine știe ce grozăvii se întîmplă în cocioaba lui Constantin, își dau unii-n cap cu parul. Sigur că sînt straturi de jeg lipicios adunate de-a lungul anilor, veceuri nefuncționale, frig, chiriași dubioși, dar chiar horror nu e. Avem un bătrîn tipicar, ca toți bătrînii, posesor al aceluiași carnețel în care notează absolut tot, bolnav, murdar și prost îmbrăcat, avem și un student fără posibilități materiale & sprijin familial aterizat într-un București unde nu cunoaște pe nimeni și toți încearcă să-l fraierească, dar avem și un background care le conferă celor doi posibilitatea unei relații de minimă civilizație și demnitate, în ciuda frecușurilor zilnice, a bălților de urină etc. M-am întristat un pic, recunosc, cînd domnu’ Mihai renunță la limbi clasice în favoarea științelor politice (dar ce metaforă potrivită pentru societatea anilor 2000), dar și mai mult m-am emoționat de relația lor improbabilă, și-am vrut să-l cert un pic pe Mihai, dar na, cine n-ar fi vrut să scape din mizeria aia?

Vezi tu, singura gazdă la care-am stat eu vreodată era o unguroaică bătrînă, tanti Erzsi, care făcea supe de vișine și alte fructe, cu care mă servea și pe mine uneori, și ținea casa lună și bec. Însă asta nu m-a împiedicat deloc să-mi imaginez mizeria din maghernița lui Constantin, legătura asta a lor atît de ciudată, iar asta ți se datorează exclusiv, că mare povestaș mai ești.

Rămîne deci cum am stabilit, sînt fanul tău devotat, tu fă ce știi mai bine, că ne citim cu siguranță (asta dacă nu te apuci să scrii cărți pentru copii, ceea ce n-ar fi neapărat rău, dar prefer să nu).

xo
L.

Un gând despre „Dragă Iulian Bocai (2),

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: