Dragă Tatiana Țîbuleac,

Nu credeam că o să ajung vreodată să citesc un autor român în traducere, dar iată că! Pînă se mai reglează ai noștri cu ebookurile, țin să-ți spun—deși ai mai fost aisigurată, pariez—că traducerea în spaniolă sună foarte bine, complimente și lui Marian cînd vă mai vedeți / auziți.

Drept să-ți spun, eu nu știam de unde să apuc proza ta. Că, atît cît am văzut fragmente în română pe net, nu prea are nimic autohton în limbaj, ce să mai zic de conținut. Mi-a plăcut Vara în care mama a avut ochii verzi că e scurtă și incisivă, într-un mod în care nu cred că avem tradiție sau nici chiar direcție în literatura română. Am văzut că a fost comparată, probabil în lipsa unor repere mai recente, cu Portocala mecanică sau cu romanul Aglajei Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă. Pentru mine însă, în 2020, ea se înscrie oarecum într-un trend pe care l-am descoperit recent—proză redusă ca dimensiuni, brutală, directă, scrisă din perspectiva unui copil aflat într-o relație fracturată cu unul dintre părinți, mama cel mai adesea, fractură produsă în urma morții unui alt membru iubit al familiei, de obicei un frate sau o soră. Relații cu puternică încărcătură psiho-emoțională, și uneori cu efecte violente devastatoare, care își pun amprenta atît asupra copiilor cît și asupra părinților, îndepărtîndu-i pe unii de ceilalți. Și mă gîndesc aici la recent premiatul roman al lui Marieke Lucas Rijneveld, The Discomfort of Evening sau la romanul Lindei Boström Knausgård, Welcome to America, pe care încă nu l-am citit, dar mi-am făcut temele. 😉

Mi-a fost teamă, dragă Tatiana, recunosc, că, văzînd încotro se îndreaptă romanul tău, vom avea parte dacă nu de un final roz bombon, cel puțin de o melodramă pastelată. N-a fost cazul, însă, din fericire, mi-a plăcut cum ai gîndit acest final, pe care nici măcar nu l-am perceput ca pe un final, ci ca pe o stare de fapt. Nu pastel, ci un cenușiu zilnic, cu care ne obișnuim după o vreme.

Salutări dintr-o zi mohorîtă și ploioasă de toamnă, cînd mă gîndesc la vara însorită cu maci, popcorn și bere (și mai puțin la cîrnații expirați ai lui Karim, să fim serioși!)

Ne mai citim!

L.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: