Dragă Augustin Cupșa (II),

În principiu ți-am cam zis ce aveam de zis acum doi ani cînd am citit romanul tău și rămăsese că te mai citesc.

Între timp m-am ținut de cuvînt și te-am citit prin diverse locuri, și mă bucur că Humanitas a decis să reediteze Marile bucurii și marile tristeți, pentru că nu mai era de găsit, cel puțin de la distanță.

Acum și despre povestirile tale s-a tot scris, și mai demult și acum, de către oameni competenți, care se știu cu proza (scurtă), cu astea. Eu rămîn tot la observațiile mele despre finețea scriiturii, firescul situațiilor, ochiul pentru detaliul fin (big like) și naturalețea dialogului. 

Știi cum e filtrul ăla Sierra, de pe Instagram? Poate că nu știi, că nu te ocupi tu cu mărunțișuri din astea. Na, cam așa și cu povestirile tale. Au așa un aer dreamy, de vinietă, cu centrul luminos și margini întunecate—se spun niște treburi, dar niciodată în totalitate, tăcerea și solitudinea au și ele rolul lor, și le conferă aerul ăla vintage. Știi că e un timp și un loc cînd s-au întîmplat lucruri, dar ție ca cititor nu ți-e niciodată foarte clar, nu poți să le situezi concret în timp, și rămîn așa cumva suspendate, independent de tine. Mi-a plăcut asta la ele. Și mi-a mai plăcut o anume calitate a luminii pe care-am regăsit-o în unele povestiri, dar despre asta altă dată.

Rămîne deci că sînt fan, aștept cu interes și răbdare volumul promis și ne mai citim prin gazete. 

xo

L.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: