Dragă Radu Pavel Gheo (2),

Nu ți-am mai scris, iată, de ceva vreme, cred că au trecut mai bine de doi ani, dar m-am trezit azi în cap cu Stasera la luna și m-am gîndit la tine, plus că am mai și văzut o poză cu niște scriitori cunoscuți de-aici de la noi, care s-au așezat aseară la o masă ca să recomande cititorilor cărți de vară (din puținul pe care l-am văzut am senzația că se recomandă între ei, ceea ce mi se pare oarecum amuzant, dar pînă la urmă corect pentru bunul mers al editurii și al prieteșugurilor scriitoricești). Eu, cu cărțile așa-zis de vară, nu cred că mă împac prea bine, unde mai pui că mi s-a și întîmplat în ultimii ani să mă prindă lunile fierbinți citind Tolstoi, Joyce, Gogol sau Homer. Perseverez și anul ăsta, am intrat în iulie cu Absalomul lui Faulkner, dar altceva voiam eu să zic.

Că dacă m-ar întreba pe mine cineva (cum nu s-a întîmplat niciodată, de altfel) hei, ce carte să citesc eu vara asta la plajă, în hamac sau în peșteră, aș putea zice liniștită Disco Titanic, și asta nu doar pentru că îți plimbi cititorii la Split, în Croația, și le faci capul calendar cu cît de minunată și turcoaz e Adriatica (iar cu un pic de bunăvoință se pot lua și notițe pentru tips & tricks de vacanță), ci mai ales pentru că are o poveste antrenantă, în care, așa cum ne-ai obișnuit din Noapte bună, copii! și spre deosebire din multe romane pretențioase și culte contemporane & autohtone, chiar se întîmplă lucruri, și nu dintre cele mai ortodoxe.

Ce-mi place mie poate cel mai mult la proza ta, dragă Gheo, e că te hrănești din eastalgia optzecistă, o pasiune pe care o împărtășesc și eu, și nici nu știu de fapt dacă e drept să îi zic pasiune, ținînd cont că ne raportăm de fapt la trecutul propriu, iar tu te folosești perfect de simțuri pentru a o menține vie. Iar faptul că cineva a făcut un playlist cu muzica din cartea ta mi se pare absolut firesc, mă mir că nu apare o listă cu piese la finalul cărții, ca să știm o treabă. Mai adaug și micile lecții de istorie (locală & un pic mai îndepărtată) pe care le-am primit cu interes, deși uneori m-am simțit puțin ca la școală și am avut senzația că vrei să ne dai teză din istoria Iugoslaviei la finalul cărții.

Mai zic doar că mi-a plăcut că Vlad al tău nu e ceva erou, nu e genul pe care să-l vrei poster pe ușă, dar e credibil în toate contextele, mai puțin cel în care a trebuit să-mi suspend complet neîncrederea (cum se zice, dom’le suspension of disbelief în limba dacă?) și să accept că Vlad vorbește la perfecție sîrbo-croata, deși am fost avertizați că nu se pricepe chiar atît de bine. În fine, am strîmbat din nas, dar am acceptat în final convenția, ce era să și fac.

O vară răcoroasă îți doresc, te citesc în continuare, bineînțeles!

L.

P.S. Ce drăguț că ai și tu o Marina!

2 gânduri despre „Dragă Radu Pavel Gheo (2),

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: