Dragă Barbara Pym (II),

Primește, te rog, această felicitare manufacturată digital chiar de către mine, ca semn al simpatiei mele și ca dovadă—dacă era nevoie (nu era)—că mă consider un fan adevărat. Am inclus copertele cărților tale pe care deja le-am citit, ocazie cu care am constatat că mi-au mai rămas necitite fix 8 romane, iar pe cînd le voi fi terminat și pe ele de citit, dată fiind memoria mea tot mai precară, presupun că pot să le iau lejer la recitit de la capăt, fără mari bătăi de cap.

Îți scriu de fapt ca să-ți mulțumesc pentru senzația de confort și bună dispoziție—plăcere vinovată, dacă vrei—pe care mi-o dau dau mereu cărțile tale. La fel cum unii se relaxează cu Stephen King sau nordic noir, tot așa mă destind eu cu fețele bisericești și fetele bătrîne din romanele tale. Fidelă, ca în fiecare vară în ultimii ani, am citit de curînd Some Tame Gazelle și nu pot să-ți zic dragă cum m-a pufnit rîsul fix de la început, cînd Harriet și Belinda, surorile protagoniste din romanul tău de debut (și ce debut!) din 1950 analizează suspicios izmenele noului & tînărului preot al parohiei unde domiciliază dumnealor.

Cum ți-am zis eu de mai demult, e ceva la scriitura ta care-mi place la nebunie, umor amestecat cu observații aciduțe deghizate în cele mai politicoase și mai englezești replici cu putință, o undă ușoară de melancolie, un ochi foarte atent la îmbrăcăminte și accesorii (Pantone, ai tu oare nuanța „clerical grey” în catalog? Dacă nu, cu plăcere!), plus, evident, personajele spumoase, dar profunde, care dau tot farmecul romanelor tale: fete bătrîne, plinuțe dar cochete sau bine proporționate dar puțin cam fade, retrase la țară ori poate tinerele, cu o slujbă bunicică, taioare bine croite și interes activ pentru o căsătorie avantajoasă, preferabil din dragoste, dar suferind cel mai adesea de o dragoste neîmpărtășită. Doamnele și domnișoarele în cauză posedă, desigur, și abilitățile domestice necesare, precum desfăcutul conservelor, prepararea ceaiului și a puiului fiert cu sos alb, și—de maximă importanță, după cum am văzut în cartea recent citită—croșetatul și cîrpitul șosetelor pentru (un potențial) soț. Ca să nu mai menționez că toate, absolut toate, pot cita din memorie versuri din vasta literatură britanică, ba poate chiar și un aforism în latină, dacă situația o impune. 

Îți mai transmit, dragă Barbara că aud—în sfîrșit—că o editură (nu spui care, că nu știu dacă am voie deocamdată) s-a hotărît să te traducă în română, dovadă că haștagul meu cu maxim potențial #traducetibarbarapyminromana din scrisoarea pe care ți-am scris-o acum 4 ani a avut efect (întîrziat, dar totuși!) și cred că mă voi putea considera o micro-influensăriță cu această importantă ocazie, dar să nu anticipăm.

Rămîne că te citesc în continuare, dozez eu  cărțile să îmi ajungă încă niște ani.

xoxo,

L.

P.S. Aflu, cu tristețe, că m-am pripit cu publicarea ta în română și lucrurile merg la greu decît credeam eu, dar hei, se vorbește deja despre tine și există interes, deci ura?! ❤️

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: