Mărturisesc cu jenă că deși eram în cunoștință de cauză în privința activității tale literare și aveam „Interpreter of Maladies” prin casă de foarte mulți ani, a durat totuși nepermis de mult pînă am ajuns să te și citesc.
Mai mărturisesc și că nu mi se pare corect pentru restul populației feminine a globului să fii așa de frumoasă, talentată, să trăiești la Roma, ȘI să ai succes în același timp. Adică ai putea fi frumoasă, dar mai puțin talentată, sau nu știu, măcar să nu te fi priceput așa de bine la limbi străine. La ce ți-a trebuit să te apuci să scrii în italiană dacă deja știai limba engleză? În fine, simt că zeitățile au fost părtinitoare la acest capitol.
Revenind, dragă Jhumpa, țin musai să îți spun că nu am mai fost așa de entuziasmată de un volum de proză scurtă de la „The Secret Lives of Church Ladies”, pe care am citit-o acum vreo doi ani. și despre care cred că am tot trîmbițat o vreme. Sigur că am mai citit eu povestiri bune între timp, însă volume așa bine închegate și coerente, cu povestiri una și una, nu găsesc chiar pe toate drumurile.
N-aș putea să pun degetul exact pe ce anume face povestirile tale memorabile. Ar putea fi finețea frazei sau poate modul în care surprinzi firescul din viețile personajelor tale—majoritatea intelectuali imigranți în America, dar și indieni simpli din Calcutta—dar cel mai probabil e chiar o combinație între cele două, la care se adaugă observații pertinente despre diferențele culturale și dificultatea adaptării la o civilizație complet nouă în timp ce încerci să-ți păstrezi propria identitate. Peste care se presară din belșug șofran, scorțișoară și coriandru.
Nu prea mă știu cu superlativele, dar te asigur că m-am făcut fan, iar la capitolul proză scurtă, cel puțin, te-am pus pe raftul de sus, și ne mai citim, desigur.
xo,
L.
Dragă scriitorule 
Lasă un răspuns