Au trecut 10 ani de cînd am decis că vreau să citesc ”Amor Intellectualis. Romanul unei educații”, și încă vreo 5 de cînd am cumpărat-o. Făcînd o paranteză, îmi dau seama că problema cu cărțile electronice e că—în caz că ele există—le poți cumpăra foarte ușor, doar că nevăzîndu-le toată ziua, poți să le uiți în Kindle și ani de zile.
Am vrut să-ți las această scurtă notă ca să-ți zic cît de rar dau de cărți ca asta (cred că am avut aceeași reacție de entuziasm ca atunci cînd am descoperit ”Romanul adolescentului miop”) și cît de mult bine mi-a făcut citirea memoriilor tale, care sînt un bildungsroman pînă la urmă, despre formarea intelectuală și sentimentală a tînărului Ion, din primii ani ai instaurării comunismului și pînă către finalul anilor ’70, odată cu emigrarea în Elveția.
Dincolo de portretul magistral al lui T. (Tudor, Tata), rămîn prieteniile de neegalat (cu geamănul Matei, Mironi, Mitia și ceilalți), maeștrii și lecturile formatoare care te-au îndrumat întîi către filologie clasică, apoi către psihiatrie.
Aflu din presă că, deși revenit în România după revoluție, te-ai întors în Elveția în ultimii ani. Nu știu unde te găsește scrisoarea mea, dar sper că sănătos. Iar despre mine află că deja sînt în posesia ”Amintirilor în dialog”, scrisă la patru mîini, cu Geamănul, despre care aflu că ar fi chiar mai grozavă decît ”Amor intellectualis”.
Abia aștept!
L.
Dragă scriitorule 
Lasă un comentariu