Dragă Marjane Satrapi,

Dragă Marjane Satrapi,

Sper că scrisoarea mea te găsește bine și sănătoasă, ocupată cu regizatul, dar mai ales, sper, cu scrisul și ilustratul.

Pentru o persoană care a avut mult timp preconcepții vizavi de romanele grafice (considerîndu-le inferioare și nedemne de luat în seamă de cititorii „serioși”), trebuie să recunosc, Marjane, că datorită ție, în primul rînd, mi s-a schimbat percepția, și nu doar atît, dar azi am și ilustratori preferați cărora le umăresc constant munca. Sigur, în continuare în calitate de consumator amator, dar hei! primul și cel mai important pas a fost făcut.

Acum mulți ani, la apariție, am văzut animația bazată pe „Persepolis”, primul tău roman grafic, pe care l-am și citit ulterior. Dar am uitat complet de volumul doi (parcă și el cuprins în film, dar e posibil ca memoria să-mi joace feste), așa că l-am recuperat săptămîna asta. Acum un an sau doi am citit (este „citit” cuvîntul potrivit pentru cărți cu ilustrații?) și „Broderii”, un mini-roman delicios de sine stătător și mi-am dat seama că ce-mi place de fapt la romanele tale, dincolo de perspectiva personală și profundă asupra Iranului într-o perioadă de mari tensiuni, creată de revoluția iraniană și războiul dintre Iran & Irak (pe care le-am luat mereu ca mici dar importante lecții de istorie), este umorul, pe care dacă nu l-ai avea, dragă Marjane, cred că aș fi dat cu cărțile tale de pereți, în ciuda tuturor nenorocirilor și ororilor pe care le aflăm din cărțile tale.

Am avut eu lacune cultural-istorice, prejudecăți și am încurajat stereotipuri înainte să te citesc pe tine, pe Azar Nafisi & alții, și mai ales înainte să cunosc personal cîteva femei iraniene excepționale (și nepermis de frumoase)? Am avut. Mi-ai dat peste nas cu romanele tale grafice „inferioare”? Mi-ai dat, și îmi asum, sărumîna. Lesson learned.

Acum rămîne să caut Poulet aux prunes, sper să o aibă la bibliotecă.

Ne mai citim! Duminică frumoasă!
L.