Am teminat Goodbye To Berlin (roman, văd că-i zice, deși în mintea mea sînt niște povestiri de inspirație biografică legate de firul comun care e Berlinul) de aproape o lună, dar abia acum am găsit un pic de timp să-ți scriu. De altfel, ținînd cont că am cumpărat-o acum vreo 7-8 ani (cu 3 euro... Citește în continuare →
Mărturisesc cu jenă că deși eram în cunoștință de cauză în privința activității tale literare și aveam „Interpreter of Maladies” prin casă de foarte mulți ani, a durat totuși nepermis de mult pînă am ajuns să te și citesc. Mai mărturisesc și că nu mi se pare corect pentru restul populației feminine a globului să... Citește în continuare →
Deși e prima dată cînd îți scriu, trebuie să-ți mărturisesc că te urmăresc & citesc de mult timp, poate de cînd am citit, acum mulți ani, textul tău din Tovarășe de drum, unde l-am recunoscut pe doctorul Pasquale, legenda locală a secției de ortopedie din orașul nostru natal. Ție trebuie să-ți mulțumesc că mi-ai scos-o... Citește în continuare →
Mă bucur să vă pot scrie în sfîrșit, acum că am citit și răsfoit (sau de fapt cum se zice cînd te uiți la picturi într-o carte?) ”Dublă expunere”, antologia asta despre care aflasem cu niște ani în urmă dintr-un interviu al lui Augustin Cupșa. O idee grozavă, dragă Roxana, să provoci scriitori să scrie... Citește în continuare →
Așa cum ți-am promis acum patru ani cînd am citit ”Marele caiet”, prima parte a Trilogiei gemenilor, am revenit în sfîrșit, acum că am citit și celelalte două părți, să-ți spun cu ce-am rămas din cărțile tale. După cum ți-am mărturisit și anul trecut, cînd am citit ”Hier”, am convingerea că existența ta e strîns... Citește în continuare →
Așa cum le-am mai mărturisit eu puținelor scriitoare ruse contemporane pe care le-am mai citit (să tot fie vreo două, Ulițkaia și Iahina, și ele doar cu cîte-o singură carte), nu sînt foarte la curent cu literatura rusă de azi, și, recunosc, nici mare interes pentru ea nu am. Dar despre ”Femeile lui Lazăr” știam... Citește în continuare →
Nu știu ce fel de cărți poștale se trimit cu ocazia centenarului morții, mai vesele, mai sumbre sau poate nu se trimit deloc. Așa că mă limitez la această mică scrisoare, prin care-ți transmit că după mulți ani (12!) de la Umbra fetelor în floare am ajuns în sfirșit și la Guermantes. N-am planificat ca... Citește în continuare →
În primul rînd trebuie să-ți cer scuze că a durat atît de mult ca scrisoarea mea să te găsească, dar, după cum bine știm noi dintr-un celebru film autohton, viața e complexă și are multe aspecte. Unde mai pui că ne despart și vreo 10.000 de kilometri. Spre deosebire, poate, de alți cititori, recunosc că... Citește în continuare →
Au trecut mulți ani de cînd am aflat de existența ta din cartea Biancăi Burța-Cernat, „Fotografie de grup cu scriitoare uitate”, și deși mi-am propus și promis atunci că o să te citesc, dimpreună cu alte surate de-ale tale interbelice, Sorana Gurian, Sanda Movilă și altele, abia acum am ajuns la tine. Csf? n-ai csf... Citește în continuare →
Recunosc fățiș că nu auzisem de tine pînă acum vreo doi, trei ani cînd ți-a publicat Penguin Trilogia Copenhaga. Dar nu auziseră foarte mulți, așa că nu mă rușinez prea tare. Între timp a început lumea să te arate cu degetul, să te pună pe liste de best of, ba chiar să-ți compare scrisul intens... Citește în continuare →
Dragă scriitorule 